Mai mult de cât crezi Partea I

Previously

…Casa noastră e mică, cu pereți subțiri. Aud tot ce se vorbește în camera de alături. Știu unde sunt ascunse cheile, știu când vine poștașul, știu ce secrete au părinții mei, chiar dacă ei cred că nu știu nimic. Eu sunt acea prezență invizibilă, acea umbră care învață în tăcere. Noaptea, când toată lumea doarme, eu stau trează și privesc stelele prin fereastră. Îmi repet în gând: „Voi reuși. Nu am pierdut niciodată visul. Nu-l voi pierde acum.” Și în timp ce luna strălucește deasupra acoperișurilor, simt cum inima îmi bate într-un ritm aparte, ca un cod pe care doar eu îl cunosc. Sunt Lunova. Și abia acum începe adevărata poveste.